Prin acest concurs, organizat în perioada 6 decembrie 2020 – 7 ianuarie 2021, am solicitat prietenilor și simpatizanților noștri să ne povestească/descrie datinile, tradițiile și obiceiurile care au loc în intervalul cuprins între praznicul Sfântului Ierarh Nicolae și Sfântul Ioan Botezătorul în localitatea tulceană în care locuiesc sau din care provin.

Menționăm că au intrat în concurs numai relatările personale, nefiind luate în calcul textele copiate de pe internet. Pentru un plus de originalitate, au fost punctate suplimentar relatările însoțite de fotografii înfățișându-i pe concurenți în timpul unui asemenea obicei de iarnă (din județul nostru, cum am precizat). Totodată, punctaj mărit au primit și textele la care au fost alăturate imagini de la evenimentele organizate în fiecare decembrie de Ansamblul Artistic Profesionist „Baladele Deltei”, fie că e vorba de spectacolele de datini și obiceiuri de iarnă „La dalbă Cetate”, fie de Festivalul-Concurs Județean de Colinde, Datini și Obiceiuri de Iarnă „Leru’i ler”.

Câștigătorul Premiului I, Valeriu Leonov, a trimis următorul text:

«Dragi prieteni, voi descrie tradițiile și obiceiurile din perioada Crăciunului  până la  Botezului Domnului nostru Iisus Hristos, pe care le-am practicat și eu în copilărie, în localitatea Tulcea.

Colindele

Sărbătoarea Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos este prăznuită  între 25 -27 decembrie, dar în Ajunul acestei sărbători, pe 24 decembrie seara începea colindatul. Ne adunam câțiva copii și mergeam să vestim nașterea Domnului nostru Iisus Hristos, prin cartier. Gospodarii ne primeau cu mare bucurie, iar după ce îi colindam ne răsplăteau cu mere, nuci, bomboane, alune, colăcei, covrigei, iar unii cu bani. Fiecare dintre noi aveam câte o trăistuță, în care puneam ce primeam de pe la casele pe unde colindam. Începeam întotdeauna cu colinda ,,O, ce veste minunată!” și apoi mai cântam încă două, adică tot repertoriul nostru era de 3 colinde. Colindatul îl mai practic și acum cu ajutorul Lui Dumnezeu, având un grup de colindători, cu care colind de cel puțin 10 ani.

Steaua

Steaua este un obicei, pe care copil fiind, l-am practicat si eu de câteva ori. Ne îmbrăcam în magi, fiecare cum își închipuia că arată un mag, luând ca modele magii din cărțile vechi cu desene în ele, pe care unii dintre noi le aveau pe acasă și apoi mergeam să colindăm din casă în casă, să vestim cu Steaua Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos, cântând colindul „Steaua sus răsare”:

Steaua sus răsare

Ca o taină mare,

Steaua străluceşte

Şi lumii vesteşte (bis)

Că astăzi Curata.

Prea Nevinovata

Fecioara Maria

Naşte pe Mesia (bis)

Magii cum zăriră

Steaua şi porniră

Mergând după rază

Pe Hristos să-l vază.

Şi dacă porniră

Îndată-l găsiră

La Dânsul intrară

Şi se închinară (bis)

Cu daruri gătite

Lui Hristos menite

Având fiecare

Bucurie mare (bis)

Care bucurie

Şi aici să fie

De la tinereţe

Până la bătrâneţe (bis).

Steaua o confecționam din lemn, carton și pânză colorată. Fiecare copil avea steaua lui, cu care colinda.

Capra

Acest obicei îl practicam de la Crăciun până la Anul Nou. Capra o făcea din lemn, de obicei unul dintre bunicii noștri care avea mai mult timp liber. Făceam cu rândul dansul caprei, pe măsură ce mergeam din curte în curte, așa că nu era motiv de supărare. Dansul Caprei provine din ceremoniile sacre arhaice, închinate morții și renașterii divinității.

Plugușorul și Sorcova

În prima zi a noului an, mergeam cu Plugușorul și cu Sorcova, ca să urăm prosperitate și belșug pentru gospodăria celui care primește colindătorii. Era superstiția că, gospodarii care nu primesc cetele de colindători vor avea necazuri și sărăcie în anul care vine. Plugușorul era  însoțit de strigături, pocnete de bici, sunete de clopoței și buhai. Ne întreceam între noi care să facem cel mai bun bici, care să pocnească cel mai tare și cel mai sonor buhai. Biciul îl împleteam din sfori de cânepă în patru, iar la capăt îi legam fâșii de piele, ca să pocnească cât mai tare. Pentru buhai, fiecare copil căuta o cutie de tablă sau un butoiaș mic din lemn, fire de păr din coadă de cal și piele de capră.

De obicei buhaiul îl confecționam câte 2 copii, deoarece la întinsul pielii pe cutie sau pe butoiaș, nu puteam face singuri această operațiune. La fel procedam și la confecționatul biciului, tot câte 2 copii. Totul era pregătit cu cel puțin o săptămână înainte si era un întreg ritual pregătirea acestui instrumentar.

Așa începeam Plugușorul:

,,Aho, aho, copii și frați, stați un pic și colindați,

Mâine anul se-nnoiește, plugușorul se pornește,

Și începe a brăzda, pe la case a ura.

Iarna-i grea, omătu-i mare,

Semne bune anul are.

Semne bune de belșug,

Pentru brazda de sub plug”.

Sorcova

De Sfântul Vasile cel Mare, mergeam să urăm pentru pentru belșug în casă, iar  „Sorcova” era cel mai cunoscut colind. Sorcova o confecționam dintr-un băț în jurul căruia împleteam flori de hârtie colorată. În timpul colindatului, atingeam cu Sorcova persoanele pe care le colindam, iar fiecare copil avea sorcova lui cu care se mândrea.

Noi colindam de obicei această variantă de Sorcovă:

,,Sorcova, vesela,

Să trăiți, să-mbătrâniți,

Ca un măr, ca un păr,

Ca un fir de trandafir,

Tare ca piatra,

Iute ca săgeata,

Tare ca fierul,

Iute ca oțelul.

Să trăiți fericiți,

La anul și la mulți ani!”.

Tăiatul porcului

Un obicei păgân, un ritual al morții și al renașterii, care se practică în perioada sărbătorilor de iarnă, mai precis pe 20 decembrie este Ignatul sau Tăiatul Porcului, care nu are nici o legătură cu Sfântul Mucenic Ignatie Teoforul, prăznuit în aceeași zi. Acest obicei ,,Ignatul” este un obicei precreștin , care s-a suprapus peste cinstirea Sfântului Mucenic Ignatie Teoforul, cel care a fost purtat pe brațe când era copil, de însuși Domnul nostru Iisus Hristos.

Pentru noi copiii era un eveniment foarte așteptat deoarece călăream porcul, dar și plângeam pentru că porcul era sacrificat. Porcul era înjunghiat de obicei de către un vecin, gospodarului casei fiindu-i milă să taie el porcul pe care l-a crescut timp de un an de zile si de care se atașase sentimental. Vecinul care sacrifica porcul primea un tain, adică o bucată de carne si câțiva litri de vin, pentru munca lui. Uneori porcul înjunghiat scăpa din mâinile bărbaților care îl țineau și o lua la fugă prin curte și atunci să te ții distracție pe capul nostru al copiilor, care nu ne doream să fie prins.

Înainte de a fi scos din cocină porcul simțea că va fi omorât și începea să guițe de mama focului. După înjunghiere, porcul pus pe un pat din dulapi de lemn, era lăsat să i se scurgă sângele, apoi ars cu paie sau cu arzătorul cu gaz de la butelie și la sfârșit era spălat bine cu apă pentru a avea șoriciul bun de mâncat, prima delicatesă.

Noi copiii călăream porcul acoperit cu o pătură veche, în timp ce era lăsat să i se scurgă sângele. După ce mâncam șorici pe săturate, începea tranșarea și porționarea porcului, pentru pomana porcului și celelalte preparate pe care fiecare familie le prepară pentru sărbători.

Pomana porcului era cea mai bună mâncare, cel puțin așa îmi părea mie, probabil deoarece era făcută din porcul proaspăt tăiat, nebăgat încă la congelator. Pomana porcului era foarte gustoasă deoarece se prepara din bucăți de ficat, rinichi, splină, inimă, carne, slănină, prăjite în untură și vin.

Părinții și bunicii lucrau toată ziua, dar și a doua zi ca să termine porcul de aranjat pentru sărbători. Astfel preparau: tobă, caltaboși, lebăr, răcituri, cârnați, cavarma (carne prăjită și pusă în borcan cu untură), jumări, slănină sărată pusă în borcan mare, slănină afumată, iar restul ce rămânea puneau în congelator.

Cam aceste tradiții le-am practicat în localitatea Tulcea și le-am povestit aici, așa precum mi-am adus aminte.

Vă urez tuturor, Un An Nou binecuvântat, cu Pacea Lui Hristos in suflet, cu sănătate, cu împliniri duhovnicești și materiale, cu bună înțelegere cu toți semenii și mântuirea sufletului!».

Ansamblul Artistic Profesionist „Baladele Deltei”, instituție publică aflată în subordinea Primăriei Municipiului Tulcea, a organizat pe 13 ianuarie a.c. la sediul din str. Mircea Vodă festivitatea de premiere a câștigătorilor Concursului „Sărbători de iarnă în nordul Dobrogei”, desfășurat între 6 decembrie 2020 și 7 ianuarie 2021.

În cuvântul său, viceprimarul Dragoș Simion a mulțumit competitorilor pentru interesul arătat concursurilor inițiate de ansamblul nostru, reliefând că tradițiile și obiceiurile reprezintă oglinda unui neam.

Iată premiații:

Premiul I

Valeriu Leonov

Premiul II

Rodica Greavu

Elena-Loredana Cocu

Premiul III

Nicoleta Leonte

Daniela Teodoru

Mențiune

Adi Ștrail